Mă înfior pentru că ştiu că te gândesti la mine aşa
cum… uitasem că e cu putinţă…
Îţi simt dorul şi dragul…
Îţi simt dorinţa de a-mi dărui totul şi a mi te dărui
cu totul…
Simt cum te abandonezi fluxului dintre noi…
Laşi garda jos… Egoul se topeşte…
Îmi sopteşti abia simţit cuvintele care mă învăluie în
divinitate…
Îmi spui că tu eşti eu… Şi eu sunt tu… Poate de aceea
simt cum cresc… Acum am 4 ochi, 4 urechi, 4… Totul e dublat. Mai puţin inima
care este una singură mai mare…
Un fâlfăit cald de aripi trece pe deasupra capului meu
şi pe lângă urechile mele… Am fost într-o îmbrăţişare de înger, mesagerul
simţirilor tale.
Închid ochii şi mai mult spre interior şi îmi văd
inima care acum e a noastră, a amândoura.
Distanţa dintre noi, căci eşti la mii de km depărtare,
a devenit un drum pe verticală pe care păşim acum amândoi, într-o sintonie
deplină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu