Bunul Dumnezeu

La poala sufletului meu

L-am cunoscut pe bunul Dumnezeu.

Călcam pe el şi nu ştiam

De ce-n durere mă purtam.

Pe tivul vieţii deşirat,

În lacrimi triste şi-n păcat,

Purtam cu mine fără ştire

O blândă, caldă amintire.

Abia atunci când am căzut

Şi-naltul cerului am văzut,

Abia atunci am înţeles

De ce duc viaţa fără sens,

Căci toate câte le făceam

Erau seminţe fără hram,

Şi tot ce gândul meu purta

Era menit asemenea.