Măreţia
interioară e greu de prins în cuvinte…
Atunci când
o întâlneşi, te bandonezi, regăsindu-te undeva sus… în înalt… Curat, luminos,
plin de iubire.
Când ai
parte de ea, deprinzi aripi…
Uneori o
întâlnesc brusc, după un colţ de melodie… Sau fotografie… Sau cuvinte… Sau o
privire plină de iubire… Sau un sărut în deplina sintonie a iubirii…
Binecuvântată
stare… Dacă toţi am fi, la unison, în această stare divină, am putea muta muta
munţii în cer…
Am deveni
creatori! Am înverzi planeta! Am limpezi cerul! Am curăţa apele! Am duce totul
înapoi la firesc…
Pentru că
nemărginită e deschiderea acestor aripi… Întregul univers te susţine… Pluteşti…
Da,
fericirea e în interior, iar forţa omului e mare atunci când găseşte calea
către ea… Abandonează-te acestei clipe, dă-ţi drumul, eliberează-ţi sufletul,
lasă-l să zboare către spirit…
Iubesc şi
sunt iubită… Măreaţă întâlnire…
Trăieşti iubirea doar cand o dăruieşti, şi,
dacă ţi se întoarce, darul tău se multiplică…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu