Duc crucea asta la groapă sau trăiesc?...

Acum, când văd mai bine ca oricând deşărtăciunea din jur... Când ştiu că iubirea există... Că se poate trăi altfel, frumos, din plin... Şi sunt departe de toate acestea... Asemeni unei gâze prinse în chihlimbar,  mă simt eu în “cotidianul cotidian”...

O durere crâncenă, în piept, m-a oprit ieri pe drumul pe lângă cimitir. Către casă. Am căzut în genunchi pe trotuar... Treceau maşinile pe lângă mine... Nu a oprit niciuna...

Aveam, totuşi, în rucsac un pic de apă. În sticla de supravieţuire... Mi-a fost de ajutor...

Mi-au trebuit câteva minute să mă adun. Să mă pot ridica. O arsură puternică a rămas în piept...

Nu mai pot continua aşa...

E timpul să decid: duc crucea asta la groapă sau trăiesc?...