Iubirea ta

Iubirea ta mi se dezvăluie treptat asemeni fetei pure, inocente.

Asemeni pietrei preţioase mai tot timpul gri şi apoi, brusc, albastră!

Asemeni susurului blând, ce-abia se-aude...

Asemeni vântului copil ce-abia acum se înfiripă...

Iubirea ta-i mereu în jurul meu.

De aceea uneori chiar uit de ea...

Este asemeni apei în care eu, femeie mă întorc şi redevin sirenă...

Iar uneori, fără să ştiu, mai eşuez pe mal şi mă sufoc...

Ca tu să mă salvezi, din nou...

Iubirea ta ridică-n jurul meu tot ce acum eu am nevoie.

Mă sprijină, mă îndeamnă să creez, să plec pe drumul care e al meu.

Iubire a ta, încet, devin şi eu...

Şi în final în tine eu mă regăsesc.

Fecioară pură, piatră albastră, susur lin, vânt blând...

Şi tot ce tu, încet, ai devenit în jurul meu...