Visul din inima mea

Iubire, uite, asta îmi doresc!

Ᾰsta e locul unde vreau să trăiesc!

Să mă trezesc în braţele tale în fiecare dimineaţă şi să pot vedea de acolo, pe fereastră, muntele! Cerul cu soare sau cu nori!

Să mă legăn odată cu vârfurile brazilor…

Să zic “Te iubesc!” şi să-mi răspundă vocea muntelui îngânată de a ta…

O căsuţă mică… O cabană, cum îi ziceţi voi p-acolo… Din lemn şi piatră…

Un petec mic-mic de pământ unde să pun o mică-mică floare… Pe care s-o îmblânzesc…

Un scaun balansoar de tine făcut… Fără cuie, ci doar cu iubire legat…

Daaa! Un hamac între doi brazi! Să ne ţină pe amândoi! Când ne aşezăm în el să ne zâmbească cerul şi vârfurile brazilor străjeri să măture norii de deasupra noastră!

Şi mereu pe tine aproape… Pas cu pas…

Tu să tai lemne, eu să gătesc în mica bucătărie de afară…

Tu să te joci cu câinele, eu să vă privesc în uitare totală…

Să nu mai fie nevoie de cuvinte între noi… Să ne ştim atât de bine încât tot ce unul e să fie şi celălalt… Şi tot ce unul gândeşte şi celălalt să ştie… Aşa nu ai mai putea, vreodată, să mă protejezi, cum zici tu…

Să merem după hribi prin păduri şi să ne rătăcim o vreme… Dar tot împreună să fim…

Apoi cărarea s-o găsim şi să ne întoarcem fericiţi ca doi copii înapoi la pătuţul nostru de acasă cu saltea de fân…

Da, iubire, asta vreau!

De-acuma acesta este visul din inima mea: să mă trezesc în braţele tale în fiecare dimineaţă şi de acolo să pot vedea muntele pe fereastra cabanei de lemn…