Te simt deasupra mea asemeni unui curcubeu născut pe cer
după o lungă ploaie. Legământ divin că de acum, gata, va fi linişte, va fi pace…
Privirea ta, blândă chemare pentru mine, mă îndeamnă să mă
deschid şi să iubesc fără reţinere sau teamă că ar putea fi nefiresc, sau că,
vreodată, aş putea să sufăr…
Divină împlinire regăsesc atunci când în ochii tăi mă
oglindesc - femeie dulce, preafrumoasă, născută pentru a dărui tandreţe şi
mangâiere omului iubit…
Acolo, în ale tale braţe, într-o deplină îmblânzire, eu am
descoperit valenţe şi puteri de care nu ştiam… Pe care tu acum, cu multă duioşie, mă îndemni să le folosesc şi să-mi rescriu întreaga viaţă,
dacă aşa simt…
Suntem ca cele două mări care la un hotar se întâlnesc, una
venind din vest alta din est. Valurile lor formează un V şi, undeva la
mijloc, se contopesc. Şi asta pentru că fiecare dintre noi poate fi ceea ce
este, iar împreună, într-o deplină sintonie, iubirea o-mplinim în sensuri noi.
Ne-am regăsit aici, acum. Dar noi ne ştim din multe alte
vieţi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu