Sunt o femeie ca multe alte femei.
Am fost şi mamă şi tată pentru un copil pe care singură l-am
crescut.
Am avut job-uri bine plătite, sau mai prost. Ba am fost şi
şomer.
Uneori viaţa m-a îngenuncheat. M-am ridicat, m-am scuturat. Şi,
fără să mă plâng de nimic, am pornit mai departe.
Am fost curtată de bărbaţi în fel şi chip. Unii mi-au
plăcut, alţii nu.
Am iubit şi am fost iubită. Sau altfel…
Acum, femeie binecuvântată de o iubire total împărtăşită,
sunt în pragul unei mari schimbări.
Uşa s-a deschis de ceva timp în faţa mea.
Una câte una, legăturile de până acum s-au rupt şi m-au
eliberat. Acum îmi e uşor să mă scutur de frici, spaime, programe învechite, să
îmi iau viaţa în mâini şi să pornesc pe drumul nou. Atât de nou, încât fiecare
clipă va fi o descoperire şi un motiv de atenţie deplină.
Ieri am tăiat şi ultimul fir care mă mai ţinea pe loc. Mi-am
dat demisia.
Am pus punct astfel unui job în care nu m-am regăsit
niciodată.
Nu, nu am altceva. Dar ştiu că se va ivi curând.
Şi va fi ceva legat de ceea ce, întotdeauna, am făcut cu
mare bucurie şi nu am simţit-o niciodată ca fiind un efort sau muncă. E vor ivi
oamenii bucurosi să mă plătească pentru asta şi anume să le scriu şi să le fac
fotografii.
Şi mai e ceva: mi-am luat bilet de avion! Schimb şi locul o
vreme. Zbor spre el.
Acolo va fi tabăra mea de creaţie şi regăsire.
Ne vom întoarce de acolo împreună. Eu şi el, oameni noi pe un drum nou şi binecuvântat cu multă iubire de
univers.
Mai e doar un preaviz la mijloc.
Îndată las în urmă tot ce e vechi şi deja petrecut în viaţa
mea.
Îndată ies din orice rutină şi confort şi trec pragul. Spre
viaţa nouă pe care o vom construi împreună, pas cu pas, eu şi el…
Da, ca să fii fericit e necesar să ieşi din cercul de confort şi să
păşeşti atent, prezent pe calea ta. Să devii complet stăpân pe drumul tău, făcând
ceea ce îţi place ţie şi nu altora.
Iar pentru asta e nevoie de curaj, sau, poate, de un dram de nebunie…
Dar oare e vreo diferenţă între ele?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu