O experienţă nouă încep

O linişte aparte se lasă acum asupra mea. Un văl de noapte violet şi stele... E bine. Nu-i nimic acolo. Dar e tot ce am nevoie acum...

Am ales, cu multă bucurie, să îmi schimb radical viaţa. Oricum, toate în jur se deşiraseră în lungi fâşii... Aproape că nu mai aveam de ales. Şi vreau ca de-acum pe un drum nou să merg. Nu mai vreau să repet nimic din ceea ce deja am mai făcut. Cel puţin, nu pentru o vreme...

Şi e mai mult decât faptul că ştiu că el îmi va fi alături în toată această experienţă... Mai e ceva acolo...

Nu mă mai tem! E ca şi cum am atins o cunoaştere nouă. Mai largă.

De ceva vreme am devenit, efectiv, altceva... Am crescut... Nu mai sunt limitată... Văd mult mai departe... M-am expandat...

Dacă suntem conştiinţă pură şi aceasta este peste tot, înseamnă firesc, că ceea ce cred ca sunt eu, în acest trup, este oriunde, peste tot... Eu sunt chiat tu!

Şi nu e nevoie să ies din trup ca să ajung în alt loc, căci eu deja sunt acolo.

Iar aceasta cunoaştere, cumva, mă face să simt că pot face orice. Că pot fii tot ceea ce vreau să conştientizez. Că nu sunt limitată de corp, de minte, de ceea ce creierul meu e capabil să proceseze...

Sunt mult mai mult! Îmi e mult mai uşor să las inima să aleagă...

O experienţă nouă încep. Şi sunt norocoasă ca ea să fie tot în viaţa asta. Două vieţi trăită într-una!

Mă simt împăcată cu tot ce este acum în jur...

Şi pot vedea până departe la ceea ce va fi...

Cumva am devenit un olar şi-mi modelez singur oala...

Interiorul din ea e tot ce contează şi el devine, cu fiecare zi, mai mare...

Căci eu, acum, cumva mă expandez...

Am depăşit pereţii vasului care credeam că sunt...

Şi e minunat aşa...