Îmi caut locul

Eu nu am un loc al meu.

Îmi târâi sufletul pe stradă căutând locul potrivit... Unde, fie să mă împac cu el, fie să îl las să plece...

Plec la serviciu ca să nu stau în casa unde nu am loc...

Şi apoi mă întorc la acea casă ca să plec de la serviciu...

Iar acum plec la el ca să scap de tot...

Nu pentru că îmi e dor... Căci asta vine şi trece peste mine de atâta vreme că m-am obişnuit... Şi aproape că nu îmi mai pasă... Acum când tot ce simt e că nu mai mai am nimic de pierdut...

Şi nici pentru că acolo e locul meu... Lângă el... Căci nicimăcar el, în aceste momente, nu m-ar putea ajuta...

Eu de mine am nevoie... De o împăcare sau o separare cu sufletul meu...

Plec acolo pentru a nu mai sta acasă şi nici la serviciu...

Plec acolo pentru a găsi un loc sufletului meu răvăşit... Am nevoie de un spaţiu unde să fiu doar eu...

Aş fi putut să merg în vârf de munte şi să nu mă mai întorc...

Sau aş fi putut să mă arunc în Dunăre de pe pod...

Dar am ales să merg la el... Şi nu pentru că mi-era dor, ci pentru că am uitat să mai trăiesc...

Şi am nevoie de un loc unde să îmi amintesc...

Sau să uit tot...