Iubirea este un act al inteligenței

“Esențial în viață este iubirea. Iar iubirea este un act al inteligenței. Numai al inteligenței. Prostul nu poate iubi. Pentru mine femeile și iubirile au fost puține și mari.”
Alexandru Paleologu

Sunt şi cei care nu au fost de acord cu aceste cuvinte. Unii au cerut, totuşi, înainte definiţia inteligenţei. Alţii, însă, au strigat răspicat că şi prostul e şi el om care ştie să iubească.

......

Mergeam pe stradă cu gândul la aceste cuvinte, când, de la distanţă am văzut scena în care, acolo, pe trotuar, un bărbat pusese o mână în gâtul unei femei şi pe cealaltă o ridicase ameninţător asupra ei. Femeia se făcuse mică şi îi repeta cu un ton blând, uşor în alertă:

-Potoleşte-te, Dan... Potoleşte-te, Dan...

Deja ajunsesem lângă ei. El brusc s-a intors spre mine şi am simţit valul lui de agresivitate. Cu o privire aprigă şi pe un ton radical, aproape mi-a strigat, ridicând spre mine un chiştoc de ţigară stins:

-Aveţi un foc?

Răspunsul a venit sec

-Nu! Nu am!

Şi doar am gândit, trecând mai departe,

“Dar un şut în cur pot să-ţi dau, boule!”

După doi paşi m-am întors să văd ce se mai întâmpla. Amândoi urcau în aceeaşi maşină parcată pe trotuar. Deci se cunoşteau, poate chiar erau căsătoriţi...

Recunosc că m-a iritat teribil scena!

Ironic, nu?!  

Acela este un bărbat inteligent?!

Aşa că revin la inteligenţa aceasta care îţi permite să iubeşti şi pe care nu o au toţi... Sau o au, dar nu vor să o folosească, na!

Este inteligenţa aceea care îţi permite să te pui undeva în spatele egoului şi doar să acţionezi. Nu să reacţionezi.

E inteligenţa omului care a înţeles că iubirea este singura care contează în viaţă şi, pentru asta, el, în relaţia cu persoana iubită, a lăsat deoparte orgoliul şi egoul şi e deschis să facă tot ceea ce se poate face ca ei să fie, împreună, fericiţi.

E inteligenţa celui care, de dragul celuilalt, e dispus să se schimbe, căci ştie bine că iubirea îl va schimba oricum. Aşa că ar fi stupid, pur şi simplu, să iubească şi, în celaşi timp, să se teamă de schimbare.  

E inteligenţa celui care îşi susţine partenerul în tot ceea ce face. Îl secondează. Îl încurajează. Îi este alături în orice clipă.

E inteligenţa celui care e împăcat şi asumat în acea relaţie. Nu pune etichete şi nici nu cere confirmări, căci nu are nevoie – interior el are toate confirmările necesare.

Şi prost e cel care iubeşte cu limitări şi cu egoul în alertă. Cu frica că va fi rănit. Căci prea departe nu va ajunge în acea relaţie... Şi nici cu el însuşi...

Şi cam atât.