Răzbunarea Ilenei

Da, aseară te războiai cu mine în basme, iar azi eu mă răzbun – varză ţi le fac toate! Na! Ca să nu mai ai cu ce să dai în mine! Toate basmele ţi le iau şi le împletesc de nu mai înţelegi nimic din niciunul!

Şi în toate, Ileana Ne-Cosânzeana eu sunt! Cea mai frumoasă şi şatenă dintre toate! Curtată îs şi de Spân şi de Balaur! Şi de Făt Frumos, care aici îi un cretin egotic. Ba şi de Zmeul Zmeilor, student la drept!

Tu, calule înaripat, stai pe margine şi priveşti, cu coama în ochi, povestea încurcată. Mai izbeşti din când în când cu copita în piatra, nechezi rebel şi dai puternic din aripi. Tot nu pricepi!

Aşa că eu continuu(da, chiar aşa, cu dublu u) şi îţi iau toate basmele serioase de aseară le deşir în fire lungi şi le încurc de ajung Zmeul şi Greuceanu să înfieze împreună, ca un cuplu ce sunt acum, un copil cu părul de aur. Unul din cei doi. Căci pe al doilea l-au înfiat Zmeoaica Mamă cu Sfânta Vineri.

Fata babei e acum prinţesă în regatul Împăratului Roş şi îl aşteaptă pe Harap Alb. Iar Harap Alb îi dus aiurea pe tărâmul celălalt, se zgâieşte ca un prost la pielea porcului fermecat.

Dintr-o boabă de neghină acum a ieşit o Gheonoaie!

Iar fata mică din Sarea în bucate a plecat in Himalaia, după sarea roz…

Mai zic?

Sau îi de ajuns?!