Pentru a fi fericiţi e necesar să ieşim din cercul de confort, iar ceasta cere curaj sau un dram de nebunie

Mulţi dintre noi trăim, pur şi simplu, un coşmar cotidian. Dar ne-am obişnuit atât de mult astfel,

încât nici nu mai realizăm în ce situaţie nefirească ne aflăm, zi după zi. În mod greşit, ne lăsăm purtaţi de dorinţe, mode, frici, iar unii chiar avem programe bine înşurubate de părinţi, profesori şi alţi oameni care au însemnat ceva în viaţa noastră la un moment dat. Programe de care nu suntem conştienţi, dar pe care le respectăm, chiar dacă nu ne aduc fericire.

Ajungem astfel captivi În joburi care nu ne reprezintă. În credite făcute la bancă pentru a cumpăra lucruri de care nu avem neapărat nevoie. În relaţii toxice în care egoul, mult prea mare, transformă totul într-un câmp de luptă şi reproşuri continue. Într-o stare generală marcată de tristeţe şi de teamă. Chiar depresie. Iar acestea, încet şi sigur, duc la distrugerea sănătăţii.

Starea firească a omului e una de fericire Şi, pentru fiecare, aceasta reprezintă altceva. Eu cred, însă, că există un numitor comun şi că doar omul stăpân pe viaţa sa poate atinge fericirea. Căci acel om e liber să îşi asculte inima şi, tot ce face, face în bucurie şi nu mai simte că munceşte, dimpotrivă!

Cum poţi să fii fericit când laşi visele tale deoparte, pentru un “altă dată”?! Şi te apuci să lucrezi la visul altcuiva?! Atunci devii un om înrobit, un om care renunţă la libertatea sa pentru a se încadra în nişte tipare despre care crede că sunt fireşti.

Nu e deloc normal să nu fii fericit! Deja când ai depistat că ceea ce faci te împovărează, opreşte-te! Nu pe acolo e calea! În viaţa asta ai doar o obligaţie: să fii fericit! Iar de aceasta eşti doar tu însuţi răspunzător şi nimeni altcineva.

Rutina ne poate deruta Fiind prinşi mai mulţi ani într-o anumită situaţie, e greu să ne oprim. Şi asta se întâmplă pentru că intrăm într-o rutină generatoare de confort şi confundăm acest confort cu ceva benefic. Ceea ce e o capcană.

Când se instalează rutina nu mai suntem prezenţi la viaţa noastră. Facem totul ca teleghidaţi, legaţi la ochi, absenţi şi rupţi de prezent. Iar fericirea apare doar atunci când suntem centraţi şi apreciem ceea ce trăim.

De aceea rutina, aducătoare de confort, nu este deloc un lucru bun pe calea către fericire.

Universul, însă, e de partea noastră. Şi, dacă noi nu ne trezim, ne va trezi el. Uneori ne ia tot, alteori doar ceea ce credeam noi că e mai important. Cumva, el ne va scoate din rutină şi apoi din cercul de confort.

Mai mult! Ne va pune la dispoziţie ceea ce avem nevoie pentru o cale nouă, pe care să fim centraţi şi prezenţi. Nu ne trimite niciodată la drum fără să ne înzestreze cu potenţe sau instrumente potrivite, căci necesitatea aduce cu ea, întotdeauna, şi soluţia.

Frica ne poate ţine pe loc Se mai poate întâmpla ca programele, fricile şi ancorele din trecut, să ne ţină pe loc. Cu cât vom sta mai mult prinşi în capcana lor, cu atât şansele să ne îmbolnăvim vor creşte. Căci somatizăm tot ceea ce trăim, iar nefericirea duce astfel la boli. Şi chiar la moarte.

Sau se poate întâmpla ca, pur şi simplu, într-o bună zi, să nu mai avem temeri şi să ne eliberăm. Devenind atunci stăpâni, din nou, pe visele noastre.

Fericirea are nevoie de curaj sau de nebunie Pentru a face primii paşi pe drumul către fericire e nevoie de curaj. Sau de un dram de nebunie. Dar, oare e vreo diferenţă între acestea două?!

Curajos sau nebun, tu ai o singură datorie în viaţa asta: să fii fericit, adică prezent la ceea ce trăieşti! Restul va veni de la sine, nu ai grijă!